Unitate în diversitate…

S-a sfârşit,s-au terminat !
Şi ultimi patru ani de închisoare , dar nu închisoarea pe care o ştim cu toţii , văzută prin ecranele unor televizoare deja bătrâne şi care au nevoie să fie schimbate , ci închisoarea educaţiei , liceul.
N-am excelat eu în el , poate excelam dar mulţi au întins picioarele chiar când nu mă aşteptam şi “Hopa Mitică” m-am înpedecat , atât am reuşit să fac excepţional în tot liceul:
Să evadez,să lipsesc,să fug,să fug de ore,de “profi” de colegi,de tot,ramanand doar eu si prietenul meu…şi să scriu versuri,cat să-mi fac un volum…
Când alţii zburdau în formulele matematicii,eu savuram o vacanţa de 2 săptămâni,când alţii mâncau poeme eminesciene,eu îmi înecam plictiseala într-o halbă de bere,când alţii se chinuiau să primeasca un 10,eu luam un 6 în grabă căci aveam mult de învaţat,când alţii îşi numărau absenţele,eu îmi număram prezenţele,când alţi aveau media 10 la purtare eu ajusesem să am 7,cand alţi…cand alţi…îmi zicea mama.
Când a venit sfârşitul mulţi au început să se emoţioneze,eu mai scriam un vers,când v-a fii vorba de amintiri placute toţi işi vor aduc aminte viaţa de facultate,eu îmi voi aduce aminte de liceu prima oară,când a zburat timpul şi liceul s-a terminat tuturor l-e părea rău,eu strigam :
-Libertateeeee…!
Când v-a veni timpul să regretăm toti o vor avea remuşcări,eu voi zâmbi…Pe atunci vor fii , în liceu , nepoţii mei…