Unitate în diversitate…

Cărămizi de emoţii se alătură încet, crează un aer mistic, crează frica, crează mister. Toate pentru a da senzaţia că e rău, greu, greşit în a omorî, poate fii greşit, dar numai în cadrul monotoniei pe care o trăim, în fiecare moment, viaţa în societate, dar dacă ţi-ai ales sau a fost ales, pentru tine, un loc în tranşee, un loc în război, uiţi că mai e greşit să omori şi încerci a o face cât mai repede şi cât mai bine, pentru a scăpa şi tu cu viaţă şi pentru a-ţi atinge obiectivele, inpuse de ofiţeri, care se joacă de-a războiul pe harta lor cu stăguleţe.
Ajungi să omori şi înca nu e greu, ţinteşti, cum ai fost antrenat şi apeşi, reculul îţi face umărul să tresară, glonţul zboară ca intr-un matrix real, slow- motion, în mintea ta, şi-l loveşte pe cel care l-ai văzut, ţinta moare, n-ai timp de resentimente, n-ai timp de altceva, ci continui să tragi în ciuda adrenalinei, emoţiilor care te copleşesc, pesemne antrenamentul e mai puternic decât finţa ta. Cu fiecare glonţ cu care îţi atingi ţinta, simţi că pierzi şi o parte din finţa ta, moare un altul, cu fiecare duşman pe care-l răpui, câteodată şi cu mâna ta, pierzi ceva din tine, cu oasele trosnind cu sangele zburând, înproşcându-te în faţă, scoţi cuţitul din duşman şi-ţi continui drumul de măcelar, de mercenar legal, în slujba tării tale, care din dorinţa de bine s-a aliat unei alteia, în aşa numitul război de democratizare, sau mai real spus,războiul pentru petrol, fără de care nu mai putem fii la fel, în special aliata tării tale.