Unitate în diversitate…

Îmi întind mâna spre o lume mai buna,
Ajung atât de aproape de ea,
Când mi-o închid gasesc doar firimitura.
Nebunia..Poezia e soarta mea.

Adeseori,privesc adânc în mine.
Sa vad pe ce fundatie,oare,ma pot tine.
Si,iar,ma trezesc cu acelasi vis.
E un monstru în mine care se exprima-n scris!

Îmi tese mintea numai pânze.
Inima-mi e un cocon.
Ma simt ca un paianjen pintre frunze,
Cazut din al lui cotlon.

Încet,se-nfiripa idei în minte.
Idei absurde,idei perfecte,
Multe se astern în cuvinte.
Multe-s de la început defecte.

Un imn al literelor care zboara,
Ca notele pe portativ.
Rimele care coboara,
Ca jocul unui betiv.

Strofele care se ridica-n sus,
Ca muntii care acopera un apus.
Cu cât ma apropii cu atâta-s orb,
Literatura-mi este cadavrul,sufletul un corb.