Unitate în diversitate…

Mda, am incercat sa particip aproape la fiecare site de poezii, sau inplicat intr-o oarecare masura in “aria”  poeziei, prozei  si toate aceste “site-uri” mi-au lasat un gust amar. Am postat pe fiecare in parte o mare parte parte a poeziilor mele unele avand critici bune din partea unor oameni sa spunem cu oarecare greutate in lumea reala  a poeziilor(de exemplu ar fii un domn care detine o pozitie de conducere in lumea scriitorilor) dar pe aceste “site-uri” am fost doar blamat si mi s-au adus unele comentarii chiar si din partea “oficialilor” care te pot chiar jigni,  nu numai ca orice poezie de a mea era trecuta pe pagini secundare sau in zone(sa le spunem pe care nu intra mai nimeni) dar in unele cazuri imi erau si resprinze din cauza ca am gresit o virgula sau am adaugat vreun semn in plus decat trebuia.

Cand altii scriu atat de iesit din comun si poate chair cu mai multe greseli, ei sau integrat perfect in aceasta lume a lor, cei mai grav e ca tot ei spun ca vor sa sprijine orice poet nou si ca vor sa-l ajute, dar in ce fel m-au ajutat pe mine chiar daca as avea poeziile cele mai rele din aceasta lume si mai neinteresante? De ce mi-au  fost oare nedreptatite chiar si unele drepturi?.

Am incercat sa postez chair o remarca critica la adresa lor pe care culmea nici macar n-au publicat-o si nici nu am primit un raspuns pentru nepublicarea ei.

Cred ca in acest mod se practica pe la noi ajutorul, daca nu faci parte din gastile prezente in zonele de interes ale lor nu prea ai ce cauta in aceasta lume.

Aproape orice pagina te marginalizeaza, oare viitorul in poezie reprezinta doar mofturile unor oameni care pot face doar poezie fara versuri si care culmea se plaseaza intodeuna mai bine ca poezia cu versuri-rime.

Viitorul poeziei in Romania unde se indreapta? spre uniunea cu proza?

Un sfat pe sfarsit de post: NU publicati poezii nu prea are rost pe siteurile romanesti desi un singur site poate ca ar merita, defapt nici el nu merita, nimeni nu mai merita nimic, cu cat depinzi numai de tine cu atat esti mai bine.

Nașterea bilet de loterie.
Șansa unei vieţi. Viaţă aparținând aristocraţiei?
Trăind copilăria , fugind prin labirinturi..
Viaţa o desfătare în mici frânturi.

Să poţi alege, ca-n anii de demult.
Cine e deșteptul ? Cine e cel incult ?
Printre mii de rochii, să-ţi cauți dragostea.
Amintirea primului sărut să însemne pudra.

Trăsurile să-ţi dea onorul,
În întruniri de care depind doar vicii.
Sabia să fie doar decorul,
Condeiul  e cel care face prejudicii!

Printre marea castă, a străluciților aristrocrați.
Să se nască puţinii care au şi însemnat ceva.
Semenii să-ţi fie sclavi şi totodată damnaţi,
La o viaţă sub ura şi protecţia ta.

Azi  să salvezi o ţară,
Mâine  să o arunci într-un abis.
Vechea aristrocraţie, dulce si amară.
Ce a fost ea, un coşmar , un vis ?

Vântul mişcânduţi firele de păr ,
Ochii inlăcrimaţi , râzând alene .
Fiu de adam care ai muşcat din măr !
Acum rupi din aripa morţii pene .
Cu fiecare pană pe care o laşi în vânt :
O retrăire a tuturor amintirilor .
Fiecare lasandu-ţi cate un gând ,
E vremea fericirii , nu a regretelor .
O prima pană se scutură-n ceasul morţii ,
O retrăire de amintiri , inceputul vieţii .
De-a buşilea prin casă , un gând şi ai păşit ,
Doi paşi buni , unul greşit .
De pe aripi de înger , se desprinde a doua :
Gustul amar , sentimentele , răutatea
Văzând că-n a patra primăvară tătăl tău pleacă ,
Nu te-ai întrebat niciodată ca acum : Dar , dacă ?
Amintirile-s acum doar fulg de pene ,
Aripa zburătorului prin amintiri se cerne .
Iţi aduci aminte cum prin nisip te jucai ,
Ce linişte , ce iubire , ce fericit erai.
La amintirea bunicii care sigur e în depărtare ,
Revezi ziua în care ai citit din abecedare .
Fugind în braţele bunicii i-ai arătat că poţi citi .
-”Trecutau patru ani şi încă mai am răbdare”
Iţi reaminteşti copiii , năzbâtiile
Şi ziua în care l-ai descoperit pe moş crăciun .
Nu mai era moşul la care mergeai plângând .
Era familia ta ascuzându-ţi cadourile .
Alergai prin ploaie în drum spre şcoala dragă ,
Ţinându-se aproape , bunicul iţi oferea umbrela toată .
La fel ca atunci şi când ai primit coroniţă .
Bunic mai aveai , dar nu şi bunicuţă .
Primul sarut şi acum îl simţi pe buze ,
Cu dragostea arătată de buburuze .
Şi prima dată când ai facut dragoste
Nepriceput,timid te credeai o pacoste.
Prima oara când ai fumat pe ascuns
Când vecinii imediat teau spus .
Iar , acasa , când mama nu te-a mai certat ,
A doua zi cu pachetul de acasă când ai plecat .
Băutul cu amicii prin zone ascunse
Şi la fel ca bătăiele , cu urme , dar nespuse .
Şi clipele de tristeţe când ai terminat liceul ,
Findu-ţi frate la emoţii doar cerul .
Iar , primul volum publicat cu greu ,
Când ai crezut că l-ai prins de picioare pe Dumnezeu .
Primul loc de muncă chiar după facultate .
Facânduţi placere, propria parte de carte .
Iar , când iubirea “şi-a pus” inelul
Pe mâinile voastre tremurânde .
Aşteptându-vă , doar , eternul .
Sentimentul ce-n suflet te pătrunde .
Şi bătrâneţile ce şi-au luat tributul .
Încercând să-ţi aduci aminte doar trecutul .
Când , încet , pe rând , părinţii au plecat .
Şi socrii curând iau şi urmat .
Şi clipele bătrâneţii trăite uşor şi-n linişte .
Ce-ţi vin acum repede în minte .
Pe timp , ce parcurgi al amintilor drum ,
Spre al tău loc în rai .
Amintirile nu se uită nu se fac scrum !
Eşti al vieţiii , al amintirilor , propriu crai.