Unitate în diversitate…

Zestrea Condeiului mai 30, 2010

Zeci de cuvinte , ies , din prisma gândului.
Potolind neliniştea, îndoiala sufletului.
Precum căldura e doborâtă, învinsă-n vară ,
De o adiere de vânt ; parcă din rai coboară !

Cuvintele se pierd..curgând în viitor.
Aminitirea scriitorului, strigată , de un cititor.
Alinarea sufletului , de a avea un ajutor.
O luptă dusă între îndoială şi dor.

O mână care scrie ce mintea dictează ,
Cerneală nu e purgatoriul celor ce visează!
Focul cel arde pe cel ce eşuează
Şi sacrificiul minţii , rimei , îl cedează.

Sacrificiul sinelui inpaturit în rime.
Gânduri suprapuse: Innabusite toate
Speranţa înţesată , emoţii înnodate.
Ţesătură vieţii în viitor lăsată .

Poezii pe “net” iunie 16, 2009

Mda, am încercat să particip aproape la fiecare site de poezii, sau inplicat într-o oarecare măsură în “aria” poeziei, prozei şi toate aceste “site-uri” mi-au lăsat un gust amar. Am postat pe fiecare în parte o mare parte a poeziilor mele unele având critici bune din partea unor oameni să spunem cu oarecare greutate în lumea reală a poeziilor(de exemplu ar fii un domn care deţine o poziţie de conducere în lumea scriitorilor) dar pe aceste “site-uri” am fost doar blamat şi mi s-au adus unele comentarii chiar şi din partea “oficialilor” care te pot chiar jigni, nu numai că orice poezie de a mea era trecută pe pagini secundare sau în zone(să le spunem pe care nu intră mai nimeni) dar în unele cazuri îmi erau şi resprinze din cauza ca am greşit o virgulă sau am adăugat vreun semn în plus decât trebuia.

Când alţii scriu atât de ieşit din comun şi poate chair cu mai multe greşeli, ei sau integrat perfect în această lume a lor, cei mai grav e că tot ei spun că vor să sprijine orice poet nou şi că vor să-l ajute, dar în ce fel m-au ajutat pe mine chiar dacă aş avea poeziile cele mai rele din această lume şi mai neinteresante? De ce mi-au fost oare nedreptăţite chiar şi unele drepturi?.

Am încercat să postez chair o remarcă critică la adresa lor pe care culmea nici măcar n-au publicat-o şi nici nu am primit un răspuns pentru nepublicarea ei.

Cred ca în acest mod se practică pe la noi ajutorul, dacă nu faci parte din găştile prezente în zonele de interes ale lor nu prea ai ce căuta în această lume.

Aproape orice pagină te marginalizează, oare viitorul în poezie reprezintă doar mofturile unor oameni care pot face doar poezie fără versuri şi care culmea se plasează intodeuna mai bine ca poezia cu versuri-rime.

Viitorul poeziei în România unde se îndreaptă? spre uniunea cu proză?

Un sfat pe sfârşit de post: NU publicaţi poezii nu prea are rost pe siteurile româneşti deşi un singur site poate ca ar merita, defapt nici el nu merită, nimeni nu mai merită nimic, cu cât depinzi numai de tine cu atât eşti mai bine.

Sorţi de izbândă! iunie 16, 2009

Naşterea bilet de loterie.
Şansa unei vieţi. Viaţa aparţinând aristocraţiei?
Trăind copilăria , fugind prin labirinturi..
Viaţa o desfătare în mici frânturi.

Să poţi alege, ca-n anii de demult.
Cine e deşteptul ? Cine e cel incult ?
Printre mii de rochii, să-ţi cauţi dragostea.
Amintirea primului sărut să însemne tudră.

Trăsurile să-ţi dea onorul,
În întruniri de care depind doar vicii.
Sabia să fie doar decorul,
Condeiul e cel care face prejudicii!

Printre marea castă, a străluciţilor aristrocraţi.
Să se nască puţinii care au şi însemnat ceva.
Semenii să-ţi fie sclavi şi totodată damnaţi,
La o viaţă sub ura şi protecţia ta.

Azi să salvezi o ţară,
Mâine să o arunci într-un abis.
Vechea aristrocratie, dulce şi amară.
Ce a fost ea, un coşmar , un vis ?

Craiul Amintirilor iunie 16, 2009

Vântul miscanduti firele de păr ,
Ochii înlăcrimaţi , râzând alene .
Fiu de adam care ai muşcat din măr !
Acum rupi din aripa morţii pene .
Cu fiecare pană pe care o laşi în vânt :
O retrăire a tuturor amintirilor .
Fiecare lăsându-ţi câte un gând ,
E vremea fericirii , nu a regretelor .
O prima pană se scutură-n ceasul morţii ,
O retrăire de amintiri , începutul vieţii .
De-a buşilea prin casă , un gând şi ai păşit ,
Doi paşi buni , unul greşit .
De pe aripi de înger , se desprinde a doua :
Gustul amar , sentimentele , răutatea
Văzând că-n a patra primăvară tatăl tău pleacă ,
Nu te-ai întrebat niciodată ca acum : Dar , dacă ?
Amintirile-s acum doar fulg de pene ,
Aripa zburătorului prin amintiri se cerne .
Îţi aduci aminte cum prin nisip te jucai ,
Ce linişte , ce iubire , ce fericit erai.
La amintirea bunicii care sigur e în depărtare ,
Revezi ziua în care ai citit din abecedare .
Fugind în braţele bunicii i-ai arătat că poţi citi .
-”Trecutau patru ani şi încă mai am rabdare”
Îţi reaminteşti copiii , năzbâtiile
Şi ziua în care l-ai descoperit pe moş crăciun .
Nu mai era moşul la care mergeai plângând .
Era familia ta ascuzandu-ţi cadourile .
Alergai prin ploaie în drum spre şcoala dragă ,
Ţinându-se aproape , bunicul îţi oferea umbrela toată .
La fel ca atunci şi când ai primit coroniţă .
Bunic mai aveai , dar nu şi bunicuţă .
Primul sărut şi acum îl simţi pe buze ,
Cu dragostea arătată de buburuze .
Şi prima dată când ai făcut dragoste
Nepriceput,timid te credeai o pacoste.
Prima oară când ai fumat pe ascuns
Când vecinii imediat teau spus .
Iar , acasă , când mamă nu te-a mai certat ,
A doua zi cu pachetul de acasă când ai plecat .
Băutul cu amicii prin zone ascunse
Şi la fel ca bataiele , cu urme , dar nespuse .
Şi clipele de tristeţe când ai terminat liceul ,
Findu-ţi frate la emoţii doar cerul .
Iar , primul volum publicat cu greu ,
Când ai crezut că l-ai prins de picioare pe Dumnezeu .
Primul loc de muncă chiar după facultate .
Facanduti plăcere, propria parte de carte .
Iar , când iubirea “si-a pus” inelul
Pe mâinile voastre tremurânde .
Aşteptându-vă , doar , eternul .
Sentimentul ce-n suflet te pătrunde .
Şi bătrâneţile ce şi-au luat tributul .
Încercând să-ţi aduci aminte doar trecutul .
Când , încet , pe rând , părinţii au plecat .
Şi socrii curând iau şi urmat .
Şi clipele bătrâneţii trăite uşor şi-n linişte .
Ce-ţi vin acum repede în minte .
Pe timp , ce parcurgi al amintilor drum ,
Spre al tău loc în rai .
Amintirile nu se uită nu se fac scrum !
Eşti al vietiii , al amintirilor , propriu crai.